Merge si asa

Am plans pentru Rapid inainte sa inteleg de ce. Prima data cand am plans pentru fotbal n-a fost de suparare, a fost pentru Rapid.  Nu stiam tactica, nici clasamente. De titluri…habar n-aveam, auzisem de la tata ca in Giulesti titlurile conteaza mai putin...rapidistii apreciaza o bara frumoasa... Dar stiam un lucru: ca in ziua aia se intampla ceva mare, se simtea in aer, in oameni, in felul in care vorbeau. Nea' Mincea dadea tonul, peluza fierbea, eu eram in fata tv-ului hotarat sa sa nu nai accept inca o drama visinie.  Si undeva, in toata povestea aia, era un nume pe care il auzisem inca de cand aveam vreo 7 ani, pe strazile din Orastie: Mircea Lucescu, creatorul Corvinului Nu-l intelegeam atunci, dar il stiam din povesti. Pentru mine, Lucescu a aparut inainte sa apara fotbalul. Era deja acolo, in povestile altora, spus simplu, fara explicatii. Dar momentul in care totul s-a legat a fost momentul in care Rapidul a iesit campioana cu Il Luce la timona. Tin minte nu meciul, ci ...

Fereasca Dumnezeu si Faramita Lambru D-zeu ajute si pe ala care a zis primul "simt o vibratie", ca de la el ni se trage. Ca pana la el, daca simteai ceva, te puneai pe scaun, nu faceai… anunt din asta. Am iesit pana la magazin si m-am intors intr-o realitate in care lumea nu mai calca pe jos, calca pe sens, pe eu-l interior, calca cu grija, nu cumva sa-l striveasca, Doamne fereste, ca ramanem fara. Calinopetercii… nu stiu cum sa zic… sunt aici, dar nu chiar. Ca mobila aia veche pe care n-o mai folosesti, dar nici n-o arunci, ca "tine casa". Nu stii ce tine, dar tine. Se leviteaza, dar discret, sa nu faca curent. Se cauta spiritul interior, dar cu pauze… sa nu-l gaseasca fix cand n-au chef. Si de ce? Ca a scapat omul. Gata, liber, poate respira aerul stramosesc. Calin Georgescu, ba… e genul ala de chestie pe care daca incepi s-o explici, parca o ajuti si nu vrei.  O lasi asa… sa se explice singura si sa nu reuseasca. Calinopetercii sunt deja inaintea lui. Nu in sensu...

Fereasca D-zeu si Veta Biris Eu stiu ca am sinapse rupte, adica deh, imi cunosc nivelul, si printre multe alte tampenii in cap, am si o slabiciune mare (probabil vine din traumele copilariei)...daca vad ceva la reducere, iau mai mult decat imi trebuie, doar ca sa nu raman cu gandul ca puteam sa fiu mai prevazator si n-am fost, vb aia, sa-ti fie frica de putin, nu de mult. Cand sunt in forma ma hotarasc sa-mi cumpar o camasa, si iau 6, toate albe (om dilau ce sunt), rup rafturile daca e promotie la hartie igienica, sampoane...merg pana acolo incat sunt extaziat daca vad promotie la rotopercutoare cu cap vidia, polizoare, etc... sa fie maica Stiu, sunt prajit! Statul roman, in schimb, a dus reflexul asta la alt nivel si s-a apucat sa cumpere vaccinuri de parca urma sa imunizam si rudele mai indepartate ale continentului. Noi n-am cumparat vaccinuri din grija, am cumparat din panica organizata. La un moment dat aveam mai multe doze decat oameni dispusi sa creada ca exista virusul. Nici ma...

Sorine, te pup, Sper ca aceste randuri sa te gaseasca sanatos si, daca se poate, pe pamant...nu in avion la business. M-am gandit sa-ti scriu aceste ganduri pentru ca de sunat n-am cum, esti lucru' slab si m-ai blocat peste tot, inclusiv pe Telegram, acolo unde, culmea, pare ca inca ai semnal. (oare vb cu Moscova?) Stiu ca nu o sa ai timp sa citesti, sper doar sa ai vreun pupa-cur pe langa tine care sa-ti citeasca, ca tu pari ocupat sa le spui altora ca pleci, pleci? Si acum, ca sa fie clar cine iti scrie, cine sunt eu. Un prost! Genul ala de prost care sta seara si se uita la ce mai spui tu si, de fiecare data, isi promite ca e ultima oara. Numai ca nu e. Si de fiecare data… nu, nici macar accidental. Si de fiecare data apare aceeasi prostie in capul meu: poate, poate de data asta o sa spui ceva normal, ceva care sa nu ma faca sa ma opresc doua secunde si sa zic: stai… ce? E fascinant, sincer. E ca un experiment: cat poti sa repeti acelasi lucru pana nu mai inseamna nimic? La tine...

Fereasca D-zeu si Relu Tamas daca am vazut asa ceva Lumea asta se duce dracu' daca pana si bloggerii rusi pro razboi, avertizeaza ca pierderile tot mai mari survenite de mama Rusie precum si incapacitatea de a contracara atacurile cu drone, ar putea impinge Rusia catre ceea ce ei numesc o "pace rusinoasa si umilitoare" Si aici se rupe filmul. Pentru ca in timp ce ei vorbesc de pierderi si "pace umilitoare", la noi incepe festivalul de explicatii. Adica realitatea zice una… si noi raspundem cu un comentariu mai lung. Ei pierd oameni, noi castigam argumente, ei au drone, noi avem explicatii. Si, aparent, la noi se castiga la puncte. Pentru ca am ajuns in punctul in care orice se intampla pe front nu mai conteaza. Conteaza cum explicam dupa. Rusia nu pierde. Nu, nu. Rusia… gestioneaza artistic o serie de esecuri consecutive. Ca mine cand imi spun ca nu am burta, doar s-a mutat aerul mai in fata. Si aici, undeva intre realitate si imaginatie, intra in scena romanul ...

Merge si asa – tara arsa de Marcel Ciolacu, cu Sorin Grindeanu pe post de pompier de decor Eu cand il aud pe "istetul" ala de Grindeanu mi se face greata mai ceva ca la o gravida care se uita la un peste lasat vara 4 zile pe taraba. Bai 2 neuroni, tara asta a fost adusa in criza asta de amicul tau Marcelinho, mintea cenusie cu bac la 30 de ani. Analfabetul ala n-a condus economia, a stricat-o, incet, sigur. Cu increderea aia inexplicabila…a omului care nu intelege ce face, dar e sigur ca face bine. Preturile au luat-o razna? Nu e el. Taxele apar peste noapte? Nu e el. Bugetul arata ca un caiet de datorii tinut de cineva care nu stie sa adune? Nu e el. Dar cine? Serios acum, cine? Ce sa vezi a venit momentul scadentei! Ca eu m-am dus zilele trecute la magazin. Am intrat sa iau trei lucruri. Paine, lapte, ceva banal. Am iesit cu un bon de parca am cumparat televizor. Si nu, nu era de la mine. Chiar n-am luat nimic in plus. Doar ca intre timp… "nu e el". Ilie smeche...

A mai zis Emilut una. Tren metropolitan in Cluj. Aproape realitate, aproape. Am citit si m-am oprit putin. Nu mult. Doar cat sa rad scurt, din ala pe nas, gen "hai ca iar". Eu, de obicei, nu plec la 7, n-am de ce. (Inca).Nu sunt genul. Dar daca, printr-o minune sau tragedie, cade un asteroid in curte si sunt obligat sa plec spre Cluj la 7 fix…m-a luat dracu. Nu figurat. Real!! La ora aia, drumul nu mai e drum. E experiment social. E locul in care vezi toate formele de resemnare umana: claxoane scurte, injuraturi in gand, oameni care se uita in gol ca si cum si-au pierdut ceva important… gen rabdarea. Dar Emilut  vorbeste de tren metropolitan. Asta minte cum respira Serios. Stai bara la bara, te misti din inertie, nu din vointa. Mai inaintezi doi metri, te opresti. Mai un semafor, mai o frana. La un moment dat nu mai stii daca mergi sau doar participi. Si undeva, in paralel, in alta dimensiune, probabil, vine trenul. Elegant, linistit. Leaga localitati, face Clujul mai "m...